Titlul: Ziua în care m-am iubit cu adevărat
Autor: Andreea Săvulescu
Editura: Bookzone
Număr de pagini: 304
An apariție: 2019
Cartea-terapie Ziua în care m-am iubit cu adevărat este scrisă de Andreea Săvulescu din două perspective, una psihologică și alta personală, și are menirea de a invita cititorii să se redescopere, punându-se față în față cu durerea, cu trecutul și cu suferința.
Primii pași în viață
Familia în care a venit pe lume Andreea Săvulescu era una foarte tânără, părinții ei aveau 20 respectiv 22 de ani când au adus-o pe lume. La nașterea sa, tatăl ei a fost foarte dezamăgit: primul său copil nu a fost băiat. Acest sentiment a marcat relația copil-părinte: am simțit că între noi lipsește ceva, poate 10% din doza de 100% de acceptare, sau poate mai mult. Tatăl, fiind mare iubitor de lupte, și-a învățat copila să se apere, iar reacția de apărare a tinerei a atras acuzațiile altor părinți atunci când odraslele lor erau lovite. Dorința de a se apăra și de a arăta că și ea poate izvora din ambiția de a demonstra că, deși nu este băiat, își poate purta singură de grijă.
La țară, la bunici
Naratoarea își amintește cu bucurie de anii copilăriei petrecuți în ograda bunicilor. Acolo, la țară se simțea fericită și împlinită, iar activitățile de zi cu zi o defineau. Iubea să meargă desculță, să dea de mâncare păsărilor din curte, să se scalde în gârlă, să se urce în pomii fructiferi, să improvizeze piese de teatru cu alți copii, să îmbrace hainele părinților sau ale bunicilor, să ducă vaca la păscut, să umble murdară de pământ, să se plimbe cu căruța și multe alte activități ce definesc viața din mediul rural.
Eu mă accept și mă iubesc așa cum sunt.
Majoritatea capitolelor din opera de față au același final și anume: Eu mă accept și mă iubesc așa cum sunt. Acest motto de încheiere este izvorât din întoarcerea femeii în copilăria sa și din susținerea, protejarea și iubirea pe care i le poartă copilului din sufletul său; copil ce a crescut, ce a învățat din greșeli și din întâmplările vieții, modelându-se în femeia de treizeci și trei de ani din zilele noastre.
Amintiri
Dând timpul înapoi, cu ajutorul minții, tânăra retrăiește clipa primului sărut, momentul în care a avut primul contact sexual, își amintește de primul bărbat cu care a avut o relație serioasă, dar și de divorț. Dacă pentru mulți divorțul poate însemna un chin, un dezastru, naratoarea are puterea de a-l cataloga drept cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată.
Un loc important în sufletul femeii îl au și episoadele în care era dusă și luată de mama sa de la grădiniță, momentul în care fratele său mai mic a venit pe lume, prima vacanță cu părinții la mare, mutarea în București, pentru a urma cursurile facultății, statul în gazdă, apoi în chirie. De fiecare dată, naratoarea are puterea de a se întoarce la copilul nefericit sau trist din aceste episoade, luându-l în brațe și încurajându-l cu iubirea pe care i-o poartă.
Naratoarea se compară cu Andreea cea mică, copilul confuz și neajutorat care așteaptă ca pentru el să decidă ceilalți, atunci când se gândește la relațiile sale din trecut și până în prezent. Andreea, în vârstă de treizeci și trei de ani nu știe ce înseamnă să iubești și să fii iubit, se simte dezamăgită și neînțeleasă.
Mulțumiri
Opera de față se încheie cu patru scrisori adresate celor mai importante persoane din viața naratoarei: mamei sa, tatălui său, fratelui său și lui C., omul care i-a marcat existența și care semăna cu părintele său. În aceste rânduri rupte din suflet, Andreea le mulțumește destinatarilor pentru tot ce au făcut și ce au însemnat pentru ea, deschizându-și sufletul cum nu a mai făcut-o niciodată.
Final deschis
Frumusețea acestei opere este dată de povestea de viață a scriitoarei transmisă cititorilor. Viața acesteia a fost grea, cu multe încercări, însă, acum, ajunsă la maturitate are puterea să privească în urmă, să se întâlnească cu copila de atunci și să-i declare iubirea necondiționată. Naratoarea are puterea de a se ierta și de a-i ierta pe cei care nu au știut să-i ofere confortul emoțional și psihic de care are nevoie. Pentru a descoperi întregul farmec al operei de față, vă invit să lecturați această carte pentru a privi viața prin alți ochi. Lectură plăcută!
